:: Dacă nu este iarnă, este vară::

În niște evenimente de montange-russe, probabil cel mai amețitor și mai lung traseu posibil, s-a oprit în sfârșit la destinație, exact de unde a început totul.



Ideea este următoarea. În decursul zilei de astăzi, de 25 Noiembrie 2011( zi ce va rămâne în mintea mea mult timp, ca o zi în care mi-am distrus un principiu, dar am învățat o lecție și mi-am construit alte principii), a fost una cât se poate de plăcută. Deși la început, poate că inima din nou bătea, dar la final sufletul a relaxat-o, zicându-i să iubească sub o altă formă, și anume de prietenie.


Vorbeam mai sus în acea paranteză destul de lungă, despre o zi memorabilă din viața mea, deși a fost una destul de obișnuită, a fost una remarcabilă pentru mine cel puțin:


1. Mi-am distrus un principiu: Acel principiu distrus, m-a afectat în multe situații fără să realizez, dar ce să faci omul este naiv în propia lui minte, și nu realizează până când mintea se satură să îi mai suporte naivitatea, și îl „ trăznește”. Principiul era următorul: „ Cu fostele relații nu păstrez niciodată legătura, mă rănesc”.
Defapt să exemplific. În momentul de față am ieșit dintr-o relație, dar a fost greșită. Acul nu trebuia să fugă spre îmbrățișări, sărutări, iubire, ci spre prietenie. Deși principiul încă este distrus de tot, am reușit cumva să rămân prieten cu o fostă relație.
Am descoperit plăcutul comunicării, deși în relația de cuplu acest aspect a dispărut, și efectiv am realizat că prietenii comunică, dar relațiile nu, oare de ce? Simplu: Fiecăruia îi este teamă să nu rănească, să nu își piardă persoana iubită.
Deși nu pot spune că îmi este indiferent, că acea persoană a devenit brusc un prieten, pot spune că nu mi-a fost teamă să comunic, știu că nu va ieși din sufletul meu, unde își are un loc, dar am mai câștigat un prieten de nădejde, valoros chiar.


2. Am învățat o lecție:
  Lecția pe care am învățat-o a fost următoarea: Comunicarea salvează vieți, și nu mă refer neapărat la vieți în propiul lui cuvânt, ci de exemplu relații de...iubire, prietenie, etc. În momentul când comunici, cealaltă persoană știe ce să facă, iar astfel îi oferi credibilitate, încredere, puterea de a zâmbi. În momentul când ești rece, nu vorbești, persoana intră în dubii, se întristează iar într-un final se pierde, îndepărtează.
 Eu unul îmi promit însumi, că nu voi tăcea de acum încolo...


3. Mi-am format alte principii:


1. Este dificil să rămâi prieten cu o persoană dar nu este imposibil, tu trebuie să te lupți cu tine. Când vine ploaia, automat vine și soarele după. Nimic nu este pierdut.


2. Acordă șansa unei persoane să te asculte, să te audă vorbind de anumite probleme, fără să victimizezi, sau să faci în așa fel încât persoana respectivă este înculpatul.

 Poate că exagerez, dar din durere a reieșit plăcerea...plăcerea de a comunica.