Povestea se petrece în secolul XV d.H, unde domnitorul Țării Românești este întemnițat de regele Ungariei, Matei Corvin. Primul fiu a lui Vlad Țepes, Radu Drăculea își slavează tatăl printr-un pact cu Matei Corvin și anume să renunțe la Valahia și să devină Prințul Transilvaniei. Cu un plan în minte, Radu Drăculea își vinde sufletul unui vrăjitor pentru al distruge pe Matei Corvin. Atacat de armata sa, Radu transformă fântâna Castelului Huniaziilor într-un portal, sărind în ea. Și se trezește în orașul Hunedoarei a anului 2012. Cum va ajunge Radu Drăculea înapoi în secolul său?
28 octombrie 2012
19 octombrie 2012
:În haosul minții:
Mintea, poate cel mai puternic dar dat de cineva deasupra, sau...natură, și totuși mintea este un lăcaș în care haosul și pacea mereu se duelează.
Odată învinge pacea ( de puține ori în ori ce caz) alteori haosul, și atunci tot ce vezi prin ochii tăi obosiți, vezi...demoni, suflete rătăcite...haosul îți arde și ce-a mai mică speranță, îți violează ideile, îți ucide zâmbetul...practic te îminge în brațele Doamnei Cu Coasa.
Dar pacea? Ce se întâmplă cu ea?
Momentan viața e haotică. La 22 de ani, efectiv să îmi dau seama că am trăit o viață agitată și plină de surprize, de cele mai multe ori neplăcute, dar pot spune că am trăit în doi ani de zile cât alții în 10. De ce spun asta? Pentru simplu fapt, că în decursul aniilor aceștea haotici am cunoscut oameni, am vizitat locuri, mi s-au întâmplat evenimente ce mi-au lăsat cicatrici în inimă sau alte evenimente ce mi-au șters lacrimile acidulate. Și iată-mă aici, de la început.
Revenind în minunata lume hunedoreană, minunată bineînțeles sub semnul ironiei, de unde practic am plecat acum doi ani de la terminarea liceului, m-am calmat, iar războiul interior dintre pace și haos ar lua o mică pauză, că practic nu se vor opri niciodată în a se duela.
Dar de ce ma mustrat gândul să nu mă reîntorc de la 0, oare chiar nu îmi plăcea locul meu de baștină, de unde practic am plecat? Da, voi pleca, dar când voi pleca va fi mult mai diferit, a doua oară am tras linie asupra vieții mele haotice, și de data asta...știu ce urmăresc.
Odată învinge pacea ( de puține ori în ori ce caz) alteori haosul, și atunci tot ce vezi prin ochii tăi obosiți, vezi...demoni, suflete rătăcite...haosul îți arde și ce-a mai mică speranță, îți violează ideile, îți ucide zâmbetul...practic te îminge în brațele Doamnei Cu Coasa.
Dar pacea? Ce se întâmplă cu ea?
Momentan viața e haotică. La 22 de ani, efectiv să îmi dau seama că am trăit o viață agitată și plină de surprize, de cele mai multe ori neplăcute, dar pot spune că am trăit în doi ani de zile cât alții în 10. De ce spun asta? Pentru simplu fapt, că în decursul aniilor aceștea haotici am cunoscut oameni, am vizitat locuri, mi s-au întâmplat evenimente ce mi-au lăsat cicatrici în inimă sau alte evenimente ce mi-au șters lacrimile acidulate. Și iată-mă aici, de la început.
Revenind în minunata lume hunedoreană, minunată bineînțeles sub semnul ironiei, de unde practic am plecat acum doi ani de la terminarea liceului, m-am calmat, iar războiul interior dintre pace și haos ar lua o mică pauză, că practic nu se vor opri niciodată în a se duela.
Dar de ce ma mustrat gândul să nu mă reîntorc de la 0, oare chiar nu îmi plăcea locul meu de baștină, de unde practic am plecat? Da, voi pleca, dar când voi pleca va fi mult mai diferit, a doua oară am tras linie asupra vieții mele haotice, și de data asta...știu ce urmăresc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
