Cum bate vantul

Precum o frunza ma simt, una mica care a ost legata de o creanga uscata, aparent sanatoasa, inflorita de primavara, dar se parea ca acea creanga era putreda, iar eu ma incapatanam sa ma desprin de pe ea si sa ma las in bataia vantului.

Pana la urma, am observat ca din cauza crengii incep sa vestejesc asa ca, cu ultima putere m-am desprins de ram, iar vantul m-a purtat departe, si era atat de placut sa simt adierea lui, grija vantului a ma duce intr-un loc ferit de ucaciune si sa reinverzesc. Vantul m-a purtat pana intr-un oras istoric, numit Alba-Iulia, orasul unirii Principatelor Romaniei de la 1 Decembrie. Cineva ma ridicat de pe jos si m-a adus la sanul sau, o persoana pentru care eu sunt foarte recunoscator ca are grija de mine cu iubire si caldura, cu fericire si sperante. Am ineput sa resimt sentimente de mult uitate, preum am fost la prima mea iubire. Cunoscutii fluturi in stomac se pare ca s-au immultit repede in interiorul meu, deoarece simteam cum prind aripi. Cum nu este nimic intamplator mi-am dat seama, ca daca eram incapatanat sa stau pe ram, pierdeam o iubire...si ce iubire...

Sunt eu și cu mine, și...e bine

Deși eu unul detest să fiu singur, pot spune că de data asta mă simt excelent. Cel puțin încerc să mă redescopăr pe mine, după încă o relație eșuată, și să îmi rezolv o mare problemă și să-mi răspund singur la o întrebare: „ La ce mă aștept de la mine în următoarea relație?”
Poate am fost pesimist, da, poate am pus îndoiala la încercat...da, dar un lucru cert este, niciodată eu unul nu voi înceta să iubesc, indiferent câte persoane intră în inima mea.
În zilele acestea de solitudine, descopăr că mi-a fost enorm de dor de mine însumi, m-am certat pentru anumite naivități, m-am împăcat cu anumite idei și așa mai departe.
Și mi-am promis că data viitoare voi fi mai atent, dar oare cât de atent pot fi din moment ce mă îndrăgostesc greu dar bine?
Oricum eu unul mă apreciez pentru ce sunt, și știu că am defecte ( ori cine le are) pe care mi le accept și voi învăța să le rotunjesc fără să le elimin, că până la urmă defectele sunt făcute pentru a ne pune în balanță ce avem în valoare. Poate fără defecte nu am ști...
Și uite așa mă bucur de momentele mele dulci, cu mine, iar în viitor voi fi pregătit să îmi primesc în brațe o persoană care chiar merită.