Precum o frunza ma simt, una mica care a ost legata de o creanga uscata, aparent sanatoasa, inflorita de primavara, dar se parea ca acea creanga era putreda, iar eu ma incapatanam sa ma desprin de pe ea si sa ma las in bataia vantului.
Pana la urma, am observat ca din cauza crengii incep sa vestejesc asa ca, cu ultima putere m-am desprins de ram, iar vantul m-a purtat departe, si era atat de placut sa simt adierea lui, grija vantului a ma duce intr-un loc ferit de ucaciune si sa reinverzesc. Vantul m-a purtat pana intr-un oras istoric, numit Alba-Iulia, orasul unirii Principatelor Romaniei de la 1 Decembrie. Cineva ma ridicat de pe jos si m-a adus la sanul sau, o persoana pentru care eu sunt foarte recunoscator ca are grija de mine cu iubire si caldura, cu fericire si sperante. Am ineput sa resimt sentimente de mult uitate, preum am fost la prima mea iubire. Cunoscutii fluturi in stomac se pare ca s-au immultit repede in interiorul meu, deoarece simteam cum prind aripi. Cum nu este nimic intamplator mi-am dat seama, ca daca eram incapatanat sa stau pe ram, pierdeam o iubire...si ce iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu