::Refresh... Restart... Shut Down::

  

M-am întors, după o lungă absenţă, la prima mea iubire din liceu... Paginea mea de blog, prietenul meu tăcut de 6 ani care mi-a permis să îmi scriu amintiri, fericiri, dureri, iubiri platonice și mai mult ca sigur, greșeli.



   ::Refresh::

Adeseori, simți nevoia să fugi, să tragi o linie groasă de creion, și să începi o nouă filă a vieții. Fără să te aștepți, că probabil, vei scrie aceași ecuație greșită din nou, iar după egal să pui semnul întrebării. Oare care ar fi soluția?

Cel puțin prefer să cred că poți să îți dai un refresh, și să lași ecuația nerezolvată, trecând la una mai simplă, unde X-ul este fericirea iar Y-ul este durerea. Y-ul se elimină din ecuație, iar astel X-ul rămâne egal cu 10 la puterea o mie.... dar dacă se pune și minus?

„ Viața nu este o matematică, copile!” Mi-a spus odată cineva, care pentru mine părea că este lipsită de sentimente și scrupule. Nu poți găsi soluții matematice pentru probleme, ne-ar face pe toți să părem trișori ai vieții iar unii tocilari sau genii, cea ce nu este drept.

Drept urmare, un scrut refresh al lucrurilor, ar ajuta să îți vezi încontinuare de viață, care rămâne la secțiunea S.F.- Mistery, nicidecum la știință.

    :: Restart::

Rareori, reușim sau ca să nu fiu avocatul poporului global, reușesc să înebunesc de gânduri. Explozii de idei, filme, care mai de care mai ridicole, paranoice sau imposibile de realizat, curg precum un torente, o alunecare de teren ce distruge totul în cale. Și cum naibii aș putea opri șuvoiul draconic de gânduri? Ca să nu mă mai ucidă, încetul cu încetul, în interior? Simplu, dispar de pe GPS-uri, nu fizic ( încă nu m-am văzut mort), ci psihic, spiritual. Un restart în viață, vine precum o mânușă când gândurile sunt strâns legate de oamenii din jur, de viața cotidiană din jur, locurile care sunt contopite cu amintiri... Dispărând din „feisbucurile” multora, din viețile altora, o perioadă, mi se pare cea mai bună idee. A pune un gard uriaș, un baraj la viitura gândurilor ridicole, mi se pare cel mai bun plan. Iar oamenii din jur nu te vor mai putea vedea de după digul dur de piatră pe care l-ai construit. Vor aștepta ca viitura să se retragă, iar barajul de protecție să se surpe, iar tu să ieși prin mâlul lăsat în urmă... Iar sunt avocatul poporului... și nu al meu.,

    :: Shut Down::

„ Are you sure you want to shut down?” 
„ YES or CANCEL”
Cedând psihic, odată-n viață, oricine poate spune că a ajuns la capătul puterilor. Îți pierzi și cea mai mică urmă de speranță, îți pierzi încrederea și drept urmare, îți pierzi umanitatea. Sistemul psihic nu mai poate fi folosit, și astfel se dă shut down, iar în acel moment, personalitatea-și îmbracă o haină de fier, grea de suportat. Atât de grea încât te ține-n loc, nu îți permite să mai faci nici un pas pe aleea pe care o alegi. 

Dar oare este bun un shut down?
Eu cred că da, deoarece psihicul se calmează, răcește. Nu te pierzi, îți salvezi amintiriile în „ folderele minții” și aștepți în beznă să se repornească sistemul....


Dar până la urmă.... Viața nu este matematică...

::Cruda realitate de a fi diferit::

 „ Bărbații rămân bărbați, indiferent de orientare,” spunea cineva anonim odată.

Are dreptate. A fi homosexual, bisexual, diferit, ieșit din tiparele „normale” ale societății, tot timpul a fost un impuls de nesiguranță, teamă, scârbă sau alte lucruri, de oameni  heterosexuali care au considerat această parte genetică o boală.

Neînțelegerea, needucația, și altele au adus la ură între oameni, indiferent de orientări, rase sau alte lucruri obișnuite.

Cruda realitate nu stă, în mare parte, în toleranță ci chiar în mijlocul problemei.
Homosexualii între ei, pur și simplu se rănesc. Lumea crudă a lor nu stă în sentimente, ci în cât mai multe aventuri, probabil cum este bărbatul heterosexual, care deși are o relație de lungă durată, nevastă, etc. tot calcă strâmb, dat fiind că tentațile sunt mari. Asemenea bărbatului homosexual, care deși îți arată că îi pasă, îți arată partea sa sensibilă sau partea amoroasă, tot se uită și în alte grădini, iar dacă dă de un „ cerb” mai musculos sau mai bine stabil, îți părăsește grădina, lăsându-te cu ochii-n furtună.

Este un blestem, orientarea, consider eu personal. Nu din cauza societății, dacă te acceptă sau nu, ci din cauza altora de aceași speță, deoarece niciodată nu vei reuși să fi stabil, să ai o siguranță față de celălalt. Tot timplu te trezești cu expresia: „ Mai bine rămânem prieteni!” După ce te-a cucerit, date-uri, făcut sex sau mai știu eu ce, ți-a frânt inima și a plecat lăsându-te acolo.

Nu spun că toți suntem la fel, chiar indiferent de orientare, ci doar că majoritatea au o minte sălbatică. Fiecare în felul nostru, ne gândim la ceva mai bun, este și natura noastră a umanității. Dar să nu uităm că dacă lăsăm ceva în urmă care l-am considerat vehement a fi nu prea bun, riscăm să dăm de ceva oribil, crezând că este prea bun! Și uităm de acel bine.

Oricine judecă aspectele unui om, se judecă pe sine, fiind incapabil să înțeleagă sensul propiu. Cruda realitate este că... a fi homosexual sau bisexual sau transgender sau mai știu eu ce... ești exilat la o viață de solitudine!

Iar pe final recomand tuturor, indiferent de orientare, un filmuleț cu îvățătură.