După expresia: „ Cu răbdarea treci marea”, e precum stai pe țărm și observi un far în îndepărtare. Ști că la farul respectiv te așteaptă o persoană dragă, și vrei efectiv să ajungi la ea până nu pleacă. Așa că încerci apa. La început este destul de caldă și plăcută. Apoi, înaintânt observi că temperatura apei sărate scade, și devine din ce în ce mai frig și din ce în ce mai adânc.
Simți că amorțești, dar tu tot continui să înoți, văzând lumina farului că se apropie din îndepărtare. Simți că rechinii îți dau târcoale, dar nu te temi continuând să înoți...
Întrebarea mea: „ Oare până cât reziști, să simți durerea răcelii, și să simți că îngheți, văzând farul din îndepărtare...?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu