Jurnalul Fantomei de la Opera de Călin B.

” Aș dori la început de această mică proză, să spun că nu a existat niciodată un jurnal a personajului creat de Gustav Leroux, Fantoma de la  Operă, dar evenimentele în care am scris în acest jurnal sunt relatate în cartea cu același nume precum și unele aspecte din filmul din 2004.”


Paris, 10 Septembre 1871

În această seară se va juca din nou Faust, dacă o voi mai auzi încă odată pe aceea Carlotta probabil voi înnebuni de tot. Acea soprană, dacă aș

putea-o numi astfel, nu face altceva decât să facă pași haotici pe scena Operei Populaire, ah comment macabre să fiu nevoit să îi aud glasul de

broască, dacă ar auzi Goethe probabil ar învia doar pentru a o ucide pe această înjositoare așa zisă cântăreață, ce este însetată de faimă și

célébrité. Dar voi avea grijă ca în curând, lucrurile să se schimbe.


Paris, 15 Septembre 1871

Ca deobicei sala plină, iar la fel ca deobicei loja numărul 5 este ocupată de altcineva. De multe ori am trimis scisori la Madame Giry în care m-am

pronunțat clar cu pretențiile mele, iar zvonurile cum că monsieur Lefèvre se va retrage, lăsând Opera pe mâna a unor manageri incapabili, voi

avea grijă să îi întâmpin cum se cuvine pe acești directori, asta dacă va urma cu exactitate înstrucțiunile ce le voi lăsa cu grijă. Ceva, în schimb,

mi-a atras atenția de mult, și anume o domniță cu un glas de înger...Christine Daaé.

Paris, 30 Septembre 1871

După celebrul Faust, care a atras spectatori ce nu știu ce este acea muzică, având în vedere că a cântat orăcăita de Carlotta, a urmat Hannibal,

iar eu, fiind sătul de această mironosiță, am avut grijă ca dânsa să plece din operă, în momentul când ea a început să fredoneze iubita arie ” Să

te gândești la mine”, și fără să îmi fi dat seama, norocul a căzut pecum un fulger asupra vieții mele, când am auzit-o pe frumoasa Christine Daaé cântând această piesă, iar precum mă așteptam frumoasa mademoiselle a cântat splendid, făcând opera să vibreze sub glasul ei divin. Și, precum mă așteptam, cei doi noi directori Firmin și Andre au refuzat scrisoarea trimisă de către mine, în care le-am cerut să îmi lase loja numărul 5 precum și salariul meu. Ei bine, vor avea de suferit pentru asta. Voi sta cu ochii închiși, visând la Christine Daaé cum îmi cântă la ureche.

Paris 7 Octombre 1871

Îngerul Muzicii începe să își desfacă aripile, zburând în sfârșit spre locurile calde, simte iubire în aer iar acest lucru îi va da puterea să cânte. Acum un vis mi s-a îndeplinit, în patul meu odată rece, se află frumoasa Christine, dormind în liniște, neștiind că eu îi port un sentiment de mult râvnit. Am lucrat, și lucrez demult la o piesă numită Don Juan Triumfează, ce-a ce este cheia unirii mele cu domnița Daaé, dar ceva nu este în regulă, deși Christine este fermecată de muzica plăcută a nopții, un bastard a modei, un don juan fără chilipir a interenit în planul meu, și anume acel Viconte de Chagny, care se pare că o cunoaște demult pe domnița Daaé, ce-a ce mă frământă, dar Fantoma de la Operă nu va dispărea niciodată, atâta timp cât muzica există.

Paris 21 Octombre 1871

Carlotta, ah douloureux! Când aud acest nume oribil de așa zisă soprană, mi se pune ceață pe ochi, și aș vrea doar să dispară de tot. Piesa care va rula mâine va fi despre La Comtesse, iar cei doi proști care îmi conduc Opera, Firmin și Andre au rechemat-o pe această oribilă ființă a muzicii, pentru a o muți pe Christine, dându-i rolul pajului mut. De data asta nu mai stau pe gânduri, ci voi acționa în favoarea muzicii și a iubirii, voi arăta tuturor care este vocea reală de broască a oribilei Carlotta și nu va mai face umbră pe scena teatrului. Cât despre domnișoara Christine, curiozitatea ei de a vedea ce se află după masca pe care o port, mă ucide. Trebuie să îi tai acea poftă de cunoaștere a tuturor lucrurilor, până nu va fi prea târziu. Iar, cât despre Raol de Chagny, zilele lui sunt numărate. Atâta timp cât stă departe de domnița Christine Daaé, va fi bine.

Paris 1 Novembre 1871

Nu pot spune cât de dureros este atunci când Le Ange de la musique începe să își piardă din glorie, iar aripile sale din pene, făcându-l să nu se mai înalțe în văzduh unde este liniște și pace, iubire și speranță, sunt închis în propia mea minte și în propiul meu palat subteran, compunând neîncetat planul muzical Don Juan Triomphant, pentru a uni Îngerul Muzicii cu frumoassa zeiță a muzicii, Christine Daaé. Voi apărea din nou, de data asta le voi arăta tuturor că Le Fantôme de l'Opéra nu a dispărut și nu va dispărea niciodată. Până atunci voi sta solitar în speranțe aproape morbide, compunând neîncetat planul. Le voi arăta tuturor că Erik este adevăratul Înger al Muzicii. Aștept....

Paris 15 Décembre 1871

Nu pot să mă exprim, să îmi exprim dezamăgirea pe care am trăit-o în momentul când Christine și vicontele și-au dăruit iubirea unui altuia. Eu stăteau în umbre, ca deobicei, și ascultam tăcut declarațiile de l`amour dintre cei doi. Nu îmi venea să cred că domnița Christine mă trădase. Iubirea ei caldă trebuie să fie a mea, nu a unui prostănac bine îmbrăcat precum Raol de Chagny. Nu mă voi opri aici...și doare.

Paris 1 Janvier 1872

Și în sfârșit, după atâta timp am fost pregătit să mă afișez din nou. La Bal Masqué am reapărut, în toată splendoarea mea de Don Juan, dându-le creația mea, la care atâta timp am visat și am compus. Și precum mă așteptam toată lumea a rămas șocată, iar precum mă așteptam, dureros dealtfel, mademoiselle Christine a întărit relația între ea și Vicomte de Chagny, câtă durere, dar Christine trebuie să învețe că după faptă și răsplată. Eu i-am dăruit vocea, eu sunt Îngerul ei a Muzicii, iar ea va trebui să mă iubească toată viața..nu se va termina aici.

Paris 10 Janvier 1872

Gustav Daaé a fost unul dintre cei mai buni violoniști ai tuturor timpurilor din Suedia, acesta ia dăruit Christinei setea de muzică, de pasiune, iar din păcate acesta s-a stins promițându-i tinerei sale copile că din Rai îi va trimite Îngerul Muzicii să o păzească. Am fost trimis de el, iar ea ce face? Nu ia în seamă darul divin a tatălui său. Mă durea să o privesc înlăcrimată astăzi în cimitir, pe acel ger, cum se ruga la mormântul tatălui său, iar în momentul când să îi dăruiesc o șansă, ia spulberat-o bastardul de Chagny venind să o înlăture de la adevărata ei chemare. Cât de nedrebnic. M-am duelat cu el pentru a o salva pe Christine dar degeaba, aceasta a fugit călare cu el....asta înseamnă Război. Îngerul Muzicii a decăzut, Christine va trebui să îmbrățișeze realitatea...

Paris 15 Janvier 1872

În această seară planul meu va fi pus pe scenă. Don Juan Triumfă se va juca, iar ei nu au idee ce le așteaptă, cât despre domița Christine va fi a mea în sfârșit. Vicontele va trebui să își ia rămas bun mai devreme decat se astepta, deoarece nu o va mai revedea pe Christine. Voi triumfa în această seară....Fantoma de la Operă va triumfa!

Paris 17 Septembre 1919

Ultimul capitol al vieții mele. Cu durere în suflet îmi amintesc ultima oară când am văzut-o pe Christine Daaé, planul meu s-a făcut pulbere în momentul când ea la ales pe el să îi fie Îngerul Muzicii și al Iubirii. Îmi amintesc de pielea ei catifelată, vocea ei senzuală și frica din priviri, cum mi-a descoperit adevărata natură. Cum mi-a tras masca de pe față, curiozitatea ei fiind nemărginită. Cum a regretat să fie cu mine pentru vecie în Casa de pe lac, iar vicontele a venit în salvare.. Am pus-o să aleagă. Ori eu, iar Raol de Chagny va tări ori el, iar acesta va muri. Sărutul pe care l-am primit m-a pierdut, aripiile mi-au fost retezate, și am rămas din nou singur...
A fost o durere ca astăzi să o reîntâlnesc în alt aspect. Domnița Christine dormind pe veci într-un mormânt de marmură albă, Contesa Christine de Chagny. I-am lăsat ultimul meu trandafir atașat fiind inelul de aur, ce simboliza uniunea noastră pe vecie, iar acum mă sting singur...solitar.

Cateva reguli de alimentatie

            Mancarurile nedigerate se altereaza si produc acizi toxici în corpul nostru. Alimentele alterate stau în stomac 8 ore, iar în intestine de la 20 la 40 ore. Daca mancarea este corect combinata, este în întregime descompusa, absorbita si folosita în corp în 3 ore fara sa putrezeasca, sa fermenteze, fara sa produca gaze, arsuri sau indigestie acida. 

      Asadar, a sosit timpul sa o rupem cu traditia în alimentatie, daca dorim sa scapam de boli de stomac, ficat, rinichi, tensiune, boli de inima, si mai cu seama de numeroasele forme de cancer si de supragreutate, care nu este decat boala curata. Iar ruperea traditiei înseamna trecerea la hrana vie, fara carne, sare, zahar si faina alba.

Reguli importante în alimentatie

  1. Fructele se consuma numai pe stomacul gol.

   2.Micul dejun trebuie sa fie alcatuit numai din fructe, sucuri de fructe sau vegetale ca: ardei, rosii, castraveti, ceapa, napi, varza, telina, s.a.

 3.La masa de pranz (ora 12) - numai salate sau suc de vegetale.

 4.Dupa ora 16 pana la ora 20 se pot consuma si mancarurile mai complicate, dar la masa se va consuma o singura mancare concentrata. (Tot ceea ce nu este crud este concentrat, sau tot ceea ce este gatit este concentrat).

    5. Cantitativ, în timpul trecerii spre hrana vie, zilnic este necesar a se consuma 70 % cruditati (fructe, legume, zarzavaturi) si 30% mancaruri concentrate (gatite).

    Combinarea corecta a alimentelor este: salate + proteine. Nu se vor combina proteinele între ele (carne, peste, branzeturi, oua, lactate).    Legumele gatite se pot combina între ele: dovlecei, varza, conopida, gulii, fasole veche + legume gatite. Amidonoasele se pot combina între ele dupa gust.

      Dupa ora 20 nu se mai mananca nimic. Nu se bea apa în timpul mesei si nici o ora dupa masa. Vinul îngreuneaza mult digestia si de aceea trebuie baut pe stomacul gol. Nu introduceti în stomac alimente peste altele care se afla deja în procesul digestiei.

:: Eu::

În sfârșit trec în revistă persoana mea. Multe lucruri s-au întâmplat în ultima vreme încât pe mine m-am dat la o parte și am acordat atenție străiniilor, anumitor evenimente mai mult sau mai puțin importante.

E bine de știut că nimic nu este întâmplător și o persoană mi-a dat o palmă a realității încât m-a zdruncinat de pe norul pe care stăteam, căzând brusc pe pământ. Și prin asta îi mulțumesc.
Cum spuneam, m-am dat la o parte. Nu știu exact de ce, dar acum știu că trebuie să mă schimb, fără să mai visez, să exagerez să zic nu la lucruri mai puțin sau mai mult cunoscute de mine, să spun nu se poate. Nu există nu se poate, există nu vreau. 


Oamenii se pot adapta după împrejurări, evenimente, suntem ființe extraordinare dar din păcate nu ne exploatăm,  nu avem răbdarea necesară se ne cunoaștem pe noi, nu avem curajul să ne urmărim scopuriile și visele, de frica lipsuriilor, dar de ce?


Eu unul îmi spuneam, îmi promiteam mie că voi face aia sau aia, și când colo mă lăsam baltă, dar de ce? Daca eu nu mă apreciez, nu îmi respect promisiunile atunci...înseamnă că nu mai sunt prieten bun cu mine, iar din această cauză m-am catapultat în aer de unde nu am mai coborât. Ei bine, nu și de data asta, este important să ști să rămâi cu picioarele înfipte în pământ, iar eu unul voi rămâne, asta pot să îmi promit.


Există o vorbă: „ Ce nu te omoară, te face mai puternic”...

Persoanele „ parazite”

Oamenii sunt cei ce fac tot jocul, fiecare e frumos în felul său și are în spate povești interesante indiferente de natura lor. Dar în momentul când o persoană devine parazită, distruge ori ce vibrație, și urme de bună-stare. Acele persoane sunt menite, precum își atrag, să devină piedici în calea unor persoane evoluate. Persoanele parazit se atașează de cei ce încearcă să se înalțe poate pentru ai înpiedica, și important este să încercăm să scăpăm de ei, deoarece ne vor absorbi ori ce urmă de vitalitate.
„Trădarea, nesimțirea, prostia etc..” sunt definițile lor, și fără scop precis în viață.

Cum bate vantul

Precum o frunza ma simt, una mica care a ost legata de o creanga uscata, aparent sanatoasa, inflorita de primavara, dar se parea ca acea creanga era putreda, iar eu ma incapatanam sa ma desprin de pe ea si sa ma las in bataia vantului.

Pana la urma, am observat ca din cauza crengii incep sa vestejesc asa ca, cu ultima putere m-am desprins de ram, iar vantul m-a purtat departe, si era atat de placut sa simt adierea lui, grija vantului a ma duce intr-un loc ferit de ucaciune si sa reinverzesc. Vantul m-a purtat pana intr-un oras istoric, numit Alba-Iulia, orasul unirii Principatelor Romaniei de la 1 Decembrie. Cineva ma ridicat de pe jos si m-a adus la sanul sau, o persoana pentru care eu sunt foarte recunoscator ca are grija de mine cu iubire si caldura, cu fericire si sperante. Am ineput sa resimt sentimente de mult uitate, preum am fost la prima mea iubire. Cunoscutii fluturi in stomac se pare ca s-au immultit repede in interiorul meu, deoarece simteam cum prind aripi. Cum nu este nimic intamplator mi-am dat seama, ca daca eram incapatanat sa stau pe ram, pierdeam o iubire...si ce iubire...

Sunt eu și cu mine, și...e bine

Deși eu unul detest să fiu singur, pot spune că de data asta mă simt excelent. Cel puțin încerc să mă redescopăr pe mine, după încă o relație eșuată, și să îmi rezolv o mare problemă și să-mi răspund singur la o întrebare: „ La ce mă aștept de la mine în următoarea relație?”
Poate am fost pesimist, da, poate am pus îndoiala la încercat...da, dar un lucru cert este, niciodată eu unul nu voi înceta să iubesc, indiferent câte persoane intră în inima mea.
În zilele acestea de solitudine, descopăr că mi-a fost enorm de dor de mine însumi, m-am certat pentru anumite naivități, m-am împăcat cu anumite idei și așa mai departe.
Și mi-am promis că data viitoare voi fi mai atent, dar oare cât de atent pot fi din moment ce mă îndrăgostesc greu dar bine?
Oricum eu unul mă apreciez pentru ce sunt, și știu că am defecte ( ori cine le are) pe care mi le accept și voi învăța să le rotunjesc fără să le elimin, că până la urmă defectele sunt făcute pentru a ne pune în balanță ce avem în valoare. Poate fără defecte nu am ști...
Și uite așa mă bucur de momentele mele dulci, cu mine, iar în viitor voi fi pregătit să îmi primesc în brațe o persoană care chiar merită.

:: A te înneca în Trecut::

 Și cum mă temeam exact așa s-a întâmplat. Odată, de două ori, de trei ori, patru ori, cinci ori, și cel mai recent, de șase ori, m-am înnecat, și aceași greșeală am repetat-o din nou și din nou și din nou și din nou....
Oricum idea este următoarea: Vreau efectiv să nu mai am ce căuta în trecut, ci să trec cu ușurință apa timpului fără să mă înnec, fără să rămâi fără aer iar apa acidă să îmi inunde plămânii, sunt pe linia de plutire, de data asta nu o să mă mai înnec, deși doare. 


Pentru a nu te întoarce să înnoți cu trecutul, apelezi la anumite persoane, chiar prieteni, care poate te ajută sau fac lucrurile mai rău și astfel tu te înneci. Principala cauză este că nu știu să înnot dar încetul cu încetul învăț și nu mai vreau să văd ce este pe fundul minții mele nebune, să văd iubiri arse de vorbe și fapte ce dor, cuvinte nenorocite ce sunt ascuțite și taie atât de adânc...


Trebuie să învăț să plutesc, și într-o zi cineva mă va scoate din nou la liman, și pot spune că trăiesc prezentul și văd soarele strălucitor din nou...