::Balada Cafengiilor Roiali::

 Deși începea să uite cine era sau de unde venea,Călin se bucura de cafeaua roială oferită de prințesa caldă și frumoasă,Brianna.Se simțea ca și cum stătea la masa aceea de lemn de o veșnicie și nu înțelegea de ce bea aceea cafea de o mie de ori din carafa de aur.Se simțea blocat,sau oare era doar o simplă iluzie?

Sorin vorbea de o oră sau mai multe,despre Petroșani și minunățiile sale,iar peste el vorbea adesea cu privirea ei blândă și aplecată,Gabriela,despre fiul ei Matei,cum creștea frumos..Călin doar tăcea bând cafeaua în continuu.

Oare ce se întâmpla?Prințesa Brianna îi urmărea pe fiecare cu privirea,ca și cum îi hipnotiza pe rând,iar spre stupoarea lui Călin,a observat că toată lumea vorbea de o dată bând cafeaua cu privirea aplecată,dar oare el de ce nu făcea asta?Se uită speriat în stângă și mai văzu pe cineva că nu făcea pe robotul,a vorbi și a bea în continu,iar altă ciudățenie de  lucru era că acea băutură cofeinizată nu se mai termina!

Persoana care „protesta”împotriva băutului cafelei roiale,era o femeie cu părul ca de foc,și cu o privire ageră și inteligentă.Călin se uită speriat,iar femeia îi făcu semn cu capul să vină spre ea.Băiatul se mai uită odată la prințesa Brianna,dar aceasta era ocupată să vorbească cu un paj.Călin merse fuguța la femeie,și se aplecă pe vine.

-Cum te numești?zise ea.

-Călin..ce se..

-Șșșș...Călin,ascultă la mine,prințesa i-a hipnotizat pe toți,trebuie cumva să scăpăm..

-Dar cum am putea scăpa de aici?Nici nu știu unde suntem măcar..

-Nu contează asta,cel mai bine este să-i eliberăm pe ceilalți de sub hipnoză,altminteri vor crăpa..

-Vor ce?!ridică tonul Călin fiind de-al dreptul îngrozit.

-Șșșș,mai încet copilaș..Nu vezi că tot bea cafea,iar aceasta nu se mai termină?

-Dar noi de ce nu am fost vrăjiți.

Femeia,pe nume Luminița,se uită la prințesă cu ochii mari,gândind totul la rece,deși soluția era departe de-a fi descoperită.

-Poate pentru că noi nu am privit-o în ochi,sau încă nu am gustat din cafea,nu știu exact,dar tot ce știu este că dacă prințesa continuă să îi țină aici,ei o să explodeze.

Călin începu să chicotească,dar se opri imediat după ce Luminița îl săgetă cu o privire gen:”Nu e de râs!”.

-Și ce facem?zise Călin,ușor speriat.

-Eu dacă mă deplasez,prințesa mă depistează și am pus-o cu toți,tu ești mai mic,strecoarăte pe lângă noi,ușor,și ieși din încăpere..

-De ce?

-Fă cum îți spun,și nu mai întreba...Te vei teleporta imediat înapoi în local,apoi rupei lănțișorul chelneriței.Revi aici,iar lănțișorul îi dai Prințesei.Ea dacă îl pune la gât,se înversează acțiuniile,iar toți vor ieși din hipnoză.

Călin se uita la ea ca și cum femeia i-a spus să se arunce de la etajul 9.

-De unde ști toate ăstea?

-Fugi!Până nu e prea târziu.

Călin încuviință din cap și ieși din încăpere,cu ochii lipiți pe reacțiile prințesei,dar aceasta încă era ocupată cu studierea cafengiilor,hipnotizându-i încontinu.Băiatul pe cum ieși,la fel totul deveni beznă,iar căldura nu lipsi să nu îl lovească peste față.Se află din nou în local,dar era să țipe,deoarece la masa la care a stat,era...el.Cum îi aștepta pe ceilalți.Nu înțelegea,ce căuta el acolo?.De ce era dublat..de ce..

Dar alt gând îl fulgeră,şi anume că poate îi va scrie un bilet băiatului din trecut avertizându-l să nu se ducă în partea cealaltă.Călin din trecut se ridică de la masă și merse la baie,prilej pentru care celalalt din prezent să sară la chelneriță și să-i smucească lănțișorul.Dar nu îl avea la gât,ci pe tejghea,și mai simplu.Călin se uită în stânga,în dreapta,chelneriița era prea ocupată cu toaleta ei personală,așa că hop,nu mai e lănțișorul de argint,cu un blazon regal pe el,același pe care băiatul l-a văzut în încăpere.

Fugi repede,și din nou se teleportă pe ușa cealaltă,chiar când Călin din trecut se reașeză la masă.Ajuns din nou la curtea regală,acesta se aplecă,și merse ca piticii la Luminița care și ea începuse să facă același lucru ca ceilalți,să bea continu cafea și să vorbească aiurea.Călin o strigă de câteva ori,dar deja era prea târziu,Luminița fusese hipnotizată.Călin merse spre prințesă,și i se adresă politicos dar și serios.

-Prințesă Brianna,am un cadou din partea noastră.

Prințesa nu îl băgă în seamă ci continua să se uite la restul.Călin tuși de câteva ori să își facă prezența simțită,deșii vorbise foarte clar și răspicat...dar...

-Gata!Până aici,zise băiatul și se duse în spatele tronului,punându-i lănțișorul Prințesei,în momentul acela aceasta scoase un urlet de speriat și îl aruncă pe Călin în partea cealaltă cu o forță de neimaginat.

-Cum îndrăznești!!!strigă aceasta,venind spre el,cu un sceptru destul de ascuțit.

Călin se ridică greoi de la lovitură,și înlemnise de-al dreptul,dar observă că Luminița își reveni,și nu era singura..Prințesa zbură pur și simplu spre el,iar acesta scoase un icnet de groază,fugind șchiopătând spre ieșire,și din nou se teleportă,dar de data asta nu în cealaltă încăpere ci pe o stradă aglomerată,unde timpul era oprit.Nici o mașină,nici un om nu mișca,totul era înlemnit.Călin era în mijlocul lor,iar prințesa pe trotuar.

-Sper că ți-ai zis ultima rugăciune băiețaș,zise aceasta râzând,și ridică sceptrul în lumina soarelui de dimineață.Totul începu să se miște,iar o mașină în viteză dădu peste Călin,aruncându-l la 3 metri distanță,iar acesta se lovise de o altă mașină rămânând atârnat de capotă,sângele rubiniu șiruindui din nas și gură.Acesta privi cerul senin,și zâmbi pentru ultima oară apoi se stinse fericit..