Dacă vă spun un cuvânt foarte comun,cum mi l-aţi defini?
Disperare..
Oare ce reprezintă?Cu ce se manancă?Cum se manifestă?
Poate nu multă lume nu ştie să raspundă corect,şi este inportant dacă avem cuvintele noastre să explicăm acest cuvânt.
Disperare....Panica unui om când acesta se vede băgat în mii de probleme...Rănirea unei persoane,înebunirea lui.
Poate are mai multe definiţii,dar eu o am pe a mea
Disperarea,pentru mine este ceva greţos,ceva ce nu marită o atenţie specială,cand o persoana îmi vorbeşte în disperare,eu la aceea persoană nu-i raspund,mai bine o ignor decât sa ma enervez,sa devin si eu un disperat.
Multe sunt definiţile ce aş putea să le scriu,dar toate merg pe acelaşi drum şi anume prăpastia.De ce spun asta?Deoarece persoanele disperate sunt cu un picior in groapă şi unul pe pământ,iar în final v-or ajunge să cadă cu totul,doar pentru simplu fapt că vor totul să fie dedicat lor,posesivi,totul sa le cadă in m'nă şi să controleze;dar uită oare că perfectul nu există?Şi ca în final cel care îl caută ajung in prăpastie?
Greu este să te scoţi de acolo,poate cu doar cu ajutorul cuiva..
Disperarea,definiţi-o voi cum vreţi,şi atenţie la ea,ori ce aţi face,nu cădeţi în mrejele ei,vă veţi trezi la marginea unui hău adânc şi fără fund,singurii.
